Această activitate de joc de rol subliniază importanța includerii și a unității grupului, scoțând în evidență cum este să fii lăsat pe dinafară și impactul unei dinamici de grup pozitive.
Materiale necesare
- Un cronometru
Cum se joacă
- Alegeți 2-5 voluntari din grup (în funcție de numărul de participanți). Acești voluntari sunt rugați să iasă din cameră.
- Atribuiți roluri restului grupului. Când voluntarii se întorc, sarcina grupului este să-i ignore. Membrii trebuie să interacționeze între ei, dar să nu le ofere nicio informație voluntarilor.
- Grupul îi poate ignora pe voluntari în diferite feluri:
- Întorcându-le spatele
- Vorbind în grupuri, fără a-i băga în seamă pe voluntari
- Fiind disprețuitori sau plecând fără să interacționeze
- Odată ce voluntarii se întorc și activitatea începe, membrii grupului continuă să urmeze sarcina de a-i „ignora”, în timp ce voluntarii încearcă să stabilească un contact și să-și înțeleagă rolul.
- După aproximativ 10 minute, activitatea se încheie, iar liderul adună impresii. Întrebați-i pe voluntari cum s-au simțit în timpul activității, mai ales cum a fost să fie tratați ca niște străini.
- Analiza: Discutați despre cum este să fii lăsat pe dinafara grupului și subliniați importanța de a fi atenți, de a-i asculta cu adevărat și de a-i respecta pe ceilalți – chiar dacă părerile sau atitudinile diferă. Scopul este ca toți să se simtă apreciați și în largul lor în grup.
Idei principale
- Activitatea scoate în evidență cum poate afecta excluderea o persoană.
- Coeziunea grupului este esențială pentru a cultiva un mediu sănătos și incluziv, în care toți participanții se simt respectați și ascultați.
Variații
- Inversarea rolurilor: După prima rundă, schimbați rolurile. Lăsați-i pe voluntari să facă parte din grup și alegeți noi voluntari care să fie „cei din afară”. Acest lucru ajută ambele grupuri să trăiască activitatea din perspective diferite.
- Interacțiune tăcută: Provocați grupul să interacționeze fără să vorbească – doar prin limbajul trupului sau prin gesturi – în timp ce îi ignoră pe voluntari. Acest lucru face ca excluderea să pară și mai pronunțată și adaugă profunzime experienței.
- Reflecție ghidată: În loc să întrebați pur și simplu cum s-au simțit voluntarii după activitate, călăuziți reflecția prin întrebări anume, precum: „Ce te-a făcut să te simți exclus?”, „Cum te-a afectat limbajul trupului al grupului?” sau „Ce ar fi putut face grupul altfel pentru a te include?”